Bisericile instituționale sunt prima treaptă pe calea către salvarea sufletelor și toți credincioșii trec în mod obișnuit prin această etapă. Cu toate acestea ele nu sunt și ultima treaptă a creșterii spirituale individuale ci sunt doar o treaptă primară. Ce învățăm în Bisericile instituționale este un fel de învățătură care echivalează cu studiul claselor primare în școală dar până la o pregătire superioară este o distanță apreciabilă. Știm cu toții că studiul claselor primare nu este suficient pentru viață și cu toate acestea mulți nu doresc să depășească acest stadiu deoarece se simt confortabil în el. Confortul spiritual se asociază cu cea ce se poate numi conformismul spiritual iar cei sau cele care încearcă să se rupă de această stare sunt de cele mai multe ori neînțelese și criticate. Același lucru s-a întâmplat și cu Isus (Iisus) care din punctul de vedere al oamenilor a ieșit din rândurile religiei iudaice și a fost pedepsit pentru acest lucru. Isus (Iisus) nu a inventat o nouă religie ci doar ne-a revelat cine suntem noi cu adevărat din punct de vedere spiritual și la ce suntem chemați. Isus (Iisus) ne-a ajutat să devenim liberi arătându-ne că nu suntem robii lui Dumnezeu ci suntem copiii Lui. Isus (Iisus) ne-a spus adevărul care ne face liberi dar noi nu dorim libertatea care se asociază cu responsabilitatea dorim ca altcineva să ne conducă și să preia responsabilitatea în locul nostru.  Trebuie să fim conștienți că Bisericile instituționale nu vor răspunde în locul nostru în fața lui Dumnezeu și că fiecare răspunde pentru faptele lui sau ale ei.

Suntem învățați să ne conformam regulilor pe care Bisericile instituționale le stabilesc pentru noi. Dacă suntem conformiști și credem tot ceea ce cred toți ceilalți devenim o parte din mulțime și nimeni nu ne mai observă în mod individual. Dacă suntem neconformiști ceea ce nu înseamnă necredincioși ci înseamnă doar plini de dorința de a învăța suntem de regulă priviți cu suspiciune și urmăriți atent pentru a ni se descoperi greșelile. Cu toate acestea dorința de a cunoaște adevărul ne determină de multe ori să fim neconformiști. Este bine să privim cunoașterea adevărului ca pe o valoare mult superioară conformismului față de învățăturile Bisericilor instituționale. Adevărul locuiește în fiecare dintre noi, adevărul nu este o doctrină sau o dogmă religioasă, adevărul este cea ce ne definește pe fiecare ca fiind Creștini, adevărul este ceea ce ne face să fim deosebiți de vremurile în care trăiam în minciună.

Cea mai mare valoare a Creștinismului este adevărul. Fără adevăr nimeni nu poate să fie mântuit. Doar cunoașterea adevărului ne poate elibera de sub povara învățăturilor false. Adevărul ne face liberi. Adevărul poate contrazice conformismul impus prin autoritate așa cum Isus (Iisus) a contrazis multe din învățăturile cărturarilor și fariseilor. Acești lideri religioși se foloseau de autoritatea lor pentru a impune o anumită viziune asupra lui Dumnezeu. Isus (Iisus) a contrazis această viziune și ne-a oferit o alta prezentându-l pe Dumnezeu ca pe un Tată iubitor și nu ca pe un stăpân absolut. Deși între cele două există o mare diferență totuși în zilele noastre cele mai multe instituții bisericești îl prezintă pe Dumnezeu tot ca pe un stăpân absolut și nu ca pe un Tată iubitor. Nu erau cărturarii și fariseii reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ? Nu învățau ei corect învățăturile primite de la Dumnezeu de-a lungul veacurilor? Teoretic cărturarii și fariseii susțineau opinii care păreau a fi corecte dar problema lor era cu felul cum puneau în practică aceste opinii. Credința creștină are două laturi una teoretică și alta practică. De multe ori felul eronat în care se practică Creștinismul dovedește o înțelegere teoretică greșită a perceptelor sale. Oamenii sunt de regulă foarte legaliști dar nu înțeleg principiile de milă și iertare. Fiecare este gata să aplice corecții celorlalți dar deficiențele sale le ascunde cu multă dibăcie. Creștinismul a devenit în zilele noastre arta de a îți ascunde greșelile. Multe Biserici instituționale nu sunt decât o școală a ipocriziei în care aproape nimeni nu face ceea ce se predică de la amvoane dar cei mai mulți și cele mai multe urmăresc atent conduită celorlalți și o critică aspru. Pentru a ajunge la adevăr ar trebui să aplicăm o singură măsură a judecății valabilă atât pentru noi cât și pentru ceilalți.

Dumnezeu este Tatăl nostru și dorește să ne educe așa cum un tată pământesc își educă proprii săi copii. Care tată iubitor și-ar trimite copilul său să ardă pentru veșnicie în iad chiar dacă acest copil este neascultător? Desigur că iadul înțeles ca reprezentând chinuri veșnice și nu moarte veșnică este un instrument foarte bun pentru a ține oamenii în ascultare prin frică dar Dumnezeu nu asta dorește de la copiii Săi. Dumnezeu dorește să ne convingă nu să ne constrângă să alegem mântuirea. Cu toate acestea Bisericile instituționale vor să ne constrângă să fim discipolii lor și ne amenință că dacă nu ascultăm de ele ne vom chinui veșnic în iad. În orice caz este mai bine să ascultăm de Dumnezeu decât de oameni dar pentru aceasta trebuie ca Adevărul să locuiască în noi. Bisericile instituționale nu dispun de argumentele necesare pentru a convinge oamenii să fie credincioși și de aceea sunt obligate să recurgă la argumente artificiale pentru a își îndeplinii misiunea.

Ce este adevărul și cum putem să îl cunoaștem? Adevărul este o Persoană nu este o doctrină sau alta despre aceea Persoană. Nici o doctrină sau dogmă creștină nu poate să surprindă adevărul în toate aspectele sale. Descrierea unei Persoane nu poate să echivaleze cu prezența acelei Persoane care se revelează în toată complexitatea ei. Descriptivismul pur teoretic face apel de multe ori la comparații nereușite și de aceea pentru salvarea noastră noi avem nevoie chiar de Persoana lui Hristos și nu doar de descrierea Persoanei Sale care poate fi mai mult sau mai puțin concludentă . N.T. îl prezintă pe Hristos dar nu este Hristos. Biblia este cuvântul oamenilor despre Dumnezeu sau cuvântul despre Cuvântul Lui dar Cuvântul Lui care este o Persoană nu o serie de doctrine și dogme. Cuvântul lui Dumnezeu spus de oameni reprezintă descrierea Lui așa cum îl percep oamenii în general.

Fiecare din noi are nevoie de propria sa percepție directă a lui Dumnezeu deoarece orice percepție având un caracter subiectiv poate să difere de percepția celorlalți. Dacă oamenii sunt păcătoși de ce ar trebui să mă aștept ca ei să fi fost întotdeauna corecți cu ceea ce au scris despre Dumnezeu și s-a consemnat în Biblie? Dacă Evreii din vechime nu l-au ascultat pe Dumnezeu în toate ocaziile am motive să cred că nu l-au ascultat nici atunci când au scris textele V.T.  Atitudinea Evreilor religioși a fost cam aceeași fie în viața lor fie în scrierile lor. Din diferite motive multe lucruri puteau să fie denaturate. Dumnezeu este cu mult mai complex decât îl prezintă Biblia. Dumnezeu este adevărul și Biblia este doar o imagine palidă și de multe ori denaturată a Lui. Adevărul în toată frumusețea lui se regăsește în inimile celor credincioși iar N.T. nu poate decât să ne dea o indicație în direcția lui. Cu cât ne aflăm mai departe de Paris cu atât sunt mai multe indicatoare pe drumul către el dar când ajungem în Paris nu mai sunt indicatoare care să ne indice unde se află orașul. Apar alte indicatoare care ne ajută să înțelegem mai bine configurația terenului. Păstrând proporțiile așa este și cu drumul către Dumnezeu și cu cât suntem mai departe de El cu atât avem nevoie de mai multe informații despre El dar atunci când Dumnezeu locuiește în noi de abia atunci începem să cunoaștem detaliile despre mântuire. Noi devenim o parte din adevăr atunci când Dumnezeu locuiește în noi deoarece este vorba de mântuirea fiecăruia dintre noi.

Bisericile instituționale au nevoie de învățături uniforme care să nu fie șocante și care să coaguleze în jurul lor mari mase de credincioși. Mulți predicatori cred că cu cât mai mult îl laudă pe Dumnezeu și sunt mai conformiști cu învățăturile Bisericilor instituționale cu atât mai mult dobândesc autoritatea de a vorbi în numele Lui. Dacă deci te pui bine cu Dumnezeu lucrul acesta îți dă dreptul să dobândești autoritate asupra celorlalți. Cu toate acestea o relație bună pe care o are fiecare cu  Dumnezeu nu ne dă dreptul să îi judecăm pe ceilalți și nici să le impunem opiniile noastre deoarece fiecare are drumul său propriu în credință.

Mulți cred că cu cât sunt mai apologetici și mai conformiști cu doctrinele și dogmele instituției bisericești de care aparțin cu atât devin mai agreabili lui Dumnezeu și instituției bisericești respective și cu atât mai mult pot privi cu condescendență masa de credincioși. În realitate acesta este un calcul greșit. Așa fac unii funcționari de stat care își laudă superiori ca să le meargă lor bine. Mai presus de orice există adevărul și fiecare din noi trebuie să ajungem la El deoarece numai Adevărul ne poate elibera.

Toți suntem copiii lui Dumnezeu și El se ocupă de fiecare din noi în parte. La fel ca un părinte care are mai mulți copii și Dumnezeu răspunde nevoilor specifice ale fiecăruia dintre copiii Săi. Dumnezeu ne spune totdeauna adevărul dar multe din lucrurile care se spun în numele Lui sunt minciuni sau absurdități. Există o mare deosebire între ceea ce se spune în numele lui Dumnezeu și ceea ce ne spune direct chiar El.  

Dumnezeu nu este o autoritate exterioară nouă ci locuiește în noi și mai ales se exprimă prin noi. Noi suntem interfața lui Dumnezeu cu lumea și El îmbracă tot atâtea particularități omenești câți oameni credincioși există. Prezența lui Dumnezeu în noi nu ne transformă în roboți ci în oameni spirituali. Dumnezeu cunoaște adevărul dar și felul în care acesta este perceput de oameni. Dumnezeu locuiește în conștiințele multor oameni și știe cum funcționează aceste conștiințe. Adevărul despre Dumnezeu nu poate să vină decât din conștiințele noastre căci acolo se produce întâlnirea dintre om și El. Bisericile instituționale nu pot să fie decât niște factori care să favorizeze întâlnirea dintre Dumnezeu și om ele nu pot nici să medieze și nici să intermedieze această întâlnire. Ce se întâmplă atunci când Bisericile instituționale împiedică întâlnirea dintre Dumnezeu și om? Lucrul acesta este posibil atunci când suntem conduși să acordăm importanță unor lucruri care nu au importanță spirituală și de asemenea să neglijăm lucruri de mare importanță.

Dacă toate doctrinele și dogmele creștine sunt adevărate atunci de ce se contrazic acestea între ele? Acestea sunt învățături parțiale și apostolul Pavel ne spune că noi cunoaștem doar în parte deci Dumnezeu stă deasupra acestora. (1 Corinteni 13; 9-10) Dumnezeu locuiește în inimile celor credincioși și de acolo ne învață adevărurile despre mântuire. Este mai ușor să iubești lumea în general decât să iubești oamenii considerați în mod individual. În general oamenii nu răspund ostil dragostei ca principiu dar în particular mulți indivizi umani fac rău celor care îi iubesc. Este o reacție ciudată la dragoste dar este reală. Isus (Iisus) a fost răstignit de aceia pe care îi iubea cu prețul vieții Sale pentru că nu a fost înțeles. Ne facem iluzii dacă credem că în zilele noastre Isus (Iisus) este mai bine înțeles decât în trecut . Nici măcar apostolii nu l-au înțeles pe Isus (Iisus) decât după răstignire iar astăzi învățăturile Lui au devenit o tradiție religioasă nu un izvor de apă vie. Mulți Creștini nu îl înțeleg pe Isus (Iisus) pentru că nu au trăit niciodată ceea ce a trăit El adică dragoste îmbinată cu suferință, o dragoste care doare dar care este mai puternică decât suferința deoarece conține în ea bucuria de a fi de folos altuia.

Adevărul Creștinismului nu este doar unul pur teoretic care se învață doar din Biblie este un adevăr trăit sau o experiență de viață care o dată parcursă îl schimbă pe om. De multe ori aceea care au văzut moarte cu ochii lor nu mai au nici o teamă căci aceea experiență i-a eliberat de angoase.  Creștinismul este o experiență eliberatoare prin ceea ce ne îndeamnă să experimentăm și atunci când practicăm învățăturile lui Isus (Iisus) trăim adevărul pe care îl aduce El omenirii și acest adevăr ne eliberează de domnia păcatului în viețile noastre. Adevărul ne face liberi deoarece ne eliberează de minciunile păcatului care promit totul fără să ne poată da nimic. Nedreptatea, viciile, minciunile, răutatea nu ne pot oferi libertate dimpotrivă ne fac robii lor. Cel care urăște este robul celui pe care îl urăște. Cel nedrept este robul celui pe care îl nedreptățește deoarece nedreptatea creează dezechilibre care ne țin legați de cei pe care îi nedreptățim.

Adevărul ne face liberi și această libertate o datorăm faptului că Dumnezeu trăiește în noi și ne ajută să trăim așa  cum a trăit Isus (Iisus) pe pământ. Este bine să cunoaștem și Biblia în profunzime dar adevărurile Sale nu sunt grele prin complexitatea lor ci prin faptul că ele trebuie trăite pentru a fi înțelese. Până nu iubești nu ști ce înseamnă cu adevărat dragostea și nici o carte din lume nu poate să descrie exact pentru noi ce înseamnă ea. Unele cărți se apropie mai mult altele mai puțin de adevăr atunci când descriu ce înseamnă dragostea și cu cât o carte se apropie mai mult de adevăr cu atât este mai bună. Totuși nici cea mai bună carte din lume nu poate să suplinească sentimentul personal al dragostei de oameni pe care orice individ îl poate avea  pentru că atunci când este practicată dragostea îl transformă pe om el sau ea devin o altă persoană superioară celei dinainte. Cărțile inclusiv Biblia ne pot pregăti pentru a iubi oamenii dar nu pot înlocui aceea experiență transformatoare.