1) Faptul că ceea ce s-a văzut în istoria Creştinismului şi se vede în zilele noastre este departe de ceea ce a propus Isus (Iisus), adică o dragoste sinceră, profundă şi sacrificatoare, între oameni. Cât sacrificiu de sine şi cât egoism vedem astăzi între Creştini? Să analizeze fiecare pentru sine, eu doar formulez o întrebare.

2) Apostolul Pavel este direct răspunzător de direcţia în care s-a dezvoltat Creştinismul şi de stabilirea instituţiei bisericeşti, bazată pe autoritate şi ierarhie. Nimeni nu poate să conteste şi din ce în ce mai mulţi pun în discuţie rolul decisiv a lui Pavel, în dezvoltarea Creştinismului. Unii îl consideră un fals profet, nu este cazul meu, eu îl consider doar o persoană valoroasă, care însă şi-a luat libertatea să spună anumite lucruri de la el şi nu de la Isus (Iisus). De exemplu, în 1 Corinteni 7 cu 25, Pavel afirmă: „Cât despre fetele fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare.” Toţi Creştinii născuţi din nou au căpătat de la Isus (Iisus) harul de a fi vrednici de crezare, nu doar Pavel. Este greşit că opune persoana lui proprie celorlalţi Creştini. Este greşit că vorbeşte despre evanghelia lui proprie şi nu doar despre evanghelia lui Isus (Iisus). (Romani 2; 16) „Evanghelia mea,” terminologie folosită de apostolul Pavel nu este potrivită, expresia potrivită este „evanghelia lui Isus (Iisus).” Eu însă încerc să atrag atenţia lumii cu privire la evanghelia lui Isus (Iisus) şi nu a lui Pavel şi unde consider că cele două nu se contrazic una pe cealaltă atunci folosesc citate şi din apostolul Pavel. 

Eu vreau să ştiu ce are de spus Isus (Iisus), Isus (Iisus) şi doar Isus (Iisus). El este Mântuitorul meu şi al adevăratei Biserici a lui Dumnezeu şi El a murit pentru mine şi pentru toţi fraţii şi surorile Lui. Pavel a fost doar un om, Isus (Iisus) este Fiul lui Dumnezeu, este o mare diferenţă. Pavel a fost inspirat, dar a vorbit şi de la, Isus (Iisus) este sursa inspiraţiei.  Eu nu urmez o religie, adică religia creştină, care a fost creată prin contribuţia multor persoane inclusiv prin contribuţia decisivă a lui Pavel. Eu urmez o Persoană, pe Isus (Iisus), restul este un adaus, câteodată folositor, dar şi dăunător. Mulţi răstălmăcesc scrierile lui Pavel spre pierderea lor. Nu este afirmaţia mea, ci a apostolului Petru. (2 Petru 3; 16) Afirmaţiile lui Pavel despre autoritate nu sunt în acord cu ceea ce ne-a învăţat Isus (Iisus). Vă sugerez să urmăriţi ceea ce a făcut, de a lungul istoriei instituţia bisericească, Cruciadele, a femeilor şi a copiilor, Inchiziţia, vânătoarea de vrăjitoare, războaiele religioase, persecutarea oamenilor de ştiinţă, etc. Adevăratul caracter al instituţiilor bisericeşti stă în istoria lor şi nu în demagogia, care se face pe marginea cuvântului ‚dragoste.’ Cine îşi uită istoria, riscă să o repete şi din cauza naivităţii multora istoria se va repeta, după cum ne arată cartea Apocalipsa lui Ioan. Eu însă voi încerca să revelez sensurile acestei istorii, chiar dacă unii nu mă vor înţelege. Am spus-o de la început, cred în necesitatea unei reforme profunde a Creştinismului care să aibă ca şi obiectiv „Întoarcerea la Cristos şi nu doar la Biblie.” Întoarcerea la Persoana lui Isus (Iisus) şi nu doar întoarcerea la textele, care vorbesc despre Persoana lui Isus (Iisus). Această reformă trebuie să meargă mult mai departe, decât a mers Reforma lui Luter. Nu caut să fiu pe placul nici unui om, ci doar pe placul lui Dumnezeu.