Dogmele și doctrinele religioase nu sunt oameni, sunt doar păreri umane parțiale și relative despre Dumnezeu și de aceea nu pot fi mântuite. Cu toate acestea, există oameni care sunt un fel de personificare a unor dogme și doctrine creștine, sunt ”trupul” unor păreri imperfecte despre Dumnezeu, reprezentanții și susținătorii lor. Acești Creștini sunt gata să dea viața de dragul doctrinelor și dogmelor Bisericilor instituționale, de care aparțin, viața altora, nu a lor. Ei sunt întruparea vie a opiniilor unor instituții bisericești și nu sunt reflexia Persoanei lui Isus (Iisus). 

Dumneavoastră, în articolul dvs. de fond, susțineți următoarele: ”Dacă Biserica Domnului și-a pierdut punctul de plecare în învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, de ce nu am putut vedea intervenția Duhului Sfânt în istoria Bisericii lui Cristos? De ce a trebuit ca intervenția Duhului Sfânt să fie văzută numai în ultimi 30 de ani? Ce fel de Dumnezeu am ajuns să urmăm? Acuzația că Biserica Domnului să fi trăit în eroare ajunge să fie o acuzație către Capul Bisericii, care nu a fost în stare să-și protejeze turma. Trebuie să mai amintim că Cristos este capul Bisericii, în control absolut al lucrărilor de zi cu zi a adunării sfinților. În Evrei 13:5 ni se spune clar: ”Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Oare am ajuns să fim părăsiți de Isus în ciuda promisiunilor pe care le-am primit din partea Sa? Nu pot percepe un astfel de Isus, și nu am ajuns să condamn pe Cristosul care a avut grijă de mine și familia mea și, mai mult de atât, și-a dat viața pentru un păcătos ca mine.”